Alergia la ambrozie nu-i o fiță!

Dacă mi-ar fi spus cineva acum 6-7 ani de ambrozie și de alergie, aș fi râs. Pentru că, în afară de o alergie moștenită la un antibiotic, n-am avut vreodată vreo alergie la ceva. Nici nu știu cum am ajuns să mă sufoc din cauza unei plante banale.
Scriu acest articol pentru a descrie, pe scurt, cum e să trăiești 2 luni pe an cu o alergie atât de ciudată și de crudă.
La început au fost lacrimile …
Primele simptome au apărut acum vreo 5 ani. Îmi lăcrimau ochii din senin, seara și dimineața. Am crezut inițial că, la 25 de ani, așa se manifestă corpul, că se curăță ochii. Și nu m-a deranjat prea tare.
Un an mai târziu a început să curgă nasul. Am crezut că sunt răcită. Am luat paracetamol sinus și vitamine vreo 7 zile. Nasul era înfundat și eu șuieram când respiram.
Într-o amiază de toamnă, în birou cu 2 colege, lucram la niște texte. Era liniște și colega mi-a auzit șuieratul. Mi-a recomandat să văd dacă n-am cumva alergie la ambrozie, am zis că e imposibil, n-am avut vreodată și deja-s prea mare pentru a dezvolta o alergie la o plantă cu care ne jucam în copilărie.
Apoi s-a dezlănțuit iadul …
Aș vrea să spun că hiperbolizez când compar alergia la ambrozie cu un iad, dar nu e o exagerare. Pentru că e un calvar să trăiești aproape 2 luni cu senzația că te sufoci permanent. E un iad să dormi câte 3-4 ore pe noapte, să te trezești brusc pentru că nu mai ai aer și să cauți prin casă o soluție să te simți un pic mai bine.
Anul acesta alergia la ambrozie s-a dezlănțuit într-o seară, după ritualul de demachiere. Mi-am curățat fața cu un tonic, pentru a preveni coșurile, și ne-am așezat pe pat la un film. După 5 minute au început să usture ochii. Ciudat, pentru că niciodată nu curăț ochii cu un tonic, un produs pe care-l folosesc de vreo 2 ani deja. Senzația s-a agravat, usturimea s-a transformat în mâncărime. Mi-am spălat ochii cu apă rece, senzația s-a mai domolit, dar n-am reușit să scap. Am ținut-o așa vreo 3-4 zile, până când am început să respir tot mai greu.
Mi-e dor să respir pe nas. Oricât de bizar sună, e adevărat. Respir pe gură. Și gâtul mă ustură seara, simt că am un gogoloi în gât și că oricând mă pot sufoca. E o senzație cretină și paranoică. Cu atât mai mult cu cât, deși nasul e înfundat complet, nu reușesc să suflu mai nimic. Pentru că e ca și cum ar fi înfundat cu dopuri, nu muci.
Mi-e dor de muci. Serios, măcar cu mucii știam de-o treabă: îi sufli, nasul se curăță, respiri ușor, job’s done!
Tratament? Soluții?
Anul acesta am început un tratament cu antihistaminice. Am intrat la farmacie și, ca prim pas, mi s-a recomandat Flonidan. Funcționează pentru câteva ore. Apoi mă trezesc la 3 sau la 4 dimineața că nu pot respira. Am fost și la control medical, plămânii sunt ok. O doctoriță mi-a recomandat, și ea, Flonidan.
Altă farmacistă mi-a recomandat Xyzall, urmează să-l încerc. Am mai primit sugestii, mai întreb doctori.
O soluție permanentă ar fi eradicarea plantei. Dar în Oradea alergia la ambrozie nu-i luată-n serios. Probabil ar trebui ca primarul să dezvolte alergia asta, ca să înțeleagă cineva cu putere de decizie că alergia asta nu-i o joacă.
Altfel nu-mi explic de ce, deși sunt multe sesizări din partea orădenilor, nu se curăță terenurile unde-i plin de buruieni și ambrozie. Și nu mă refer la terenurile private – deși și acolo ar trebui intervenit, mai ales dacă proprietarul nu-i de găsit ori nu e în țară – ci la nenumărate parcele din Parcul Industrial 1 – pe Borșului – unde e plin de buruieni și ambrozie. Am trecut chiar ieri pe acolo, firmele și-au curățat terenurile din jurul fabricilor, dar loturile, pe care nu-i construit, cine-ar trebui să le curețe? Ce instituție administrează parcul industrial?
În 26 august am scris o petiție pe OradeaCityReport, aplicația prin care orădenii pot face sesizări autorităților locale. În aceeași zi m-a sunat o doamnă simpatică de la Poliția Locală, care căuta ambrozia în parcul industrial 2. N-a găsit-o și de atunci sesizarea mea e în lucru. Iar terenurile pline de ambrozie din parcul industrial 1 sunt tot așa de pline
Aș face sesizare și la agenția de mediu, dar sunt inutili oameni aceia. Mă rog, cei din conducere. Pentru că și când Oradea pute a porci și-a borhot de sfeclă, ei nu simt putorile.

foto: wikipedia

No related posts.

Citeste mai departe