Little boxes

E bizar că deși trăim în vremuri cu informația la un click distanță, ne închidem în cutii de prejudecăți și ignoranță. Pentru că e mai simplu. E mai interesant un motan Scottish Fold care se aruncă într-o cutie ca un elefant între porțelanuri decât minciunile unui lider de partid majoritar. În ambele situații poți urmări cursul întâmplărilor, dar măcar prima te amuză, cealaltă îți crește tensiunea sau ți-e indiferentă.
Calea cea mai simplă nu-i mereu cea mai bună. E simplu să-l urăști pe cel care câștigă mai bine decât tine, pe cel care are o casă plătită și amenajată, spre deosebire de tine, cel care te gândești cu groază la următorii 30 de ani de rate. E simplu să-l detești pe cel care-a votat altfel decât tine. Și e atât de simplu să-l disprețuiești pe cel care preferă să se uite la Antena 3, unde totul îi e servit mură-n gură, în loc să caute informații care echilibrează lucrurile și opiniile.
E atât de simplu să instigi oamenii la ură, să-i împarți în caste și să-i lași să se autodistrugă. Responsabilitate e un cuvânt prea complex pentru meseria de politician. Pentru că ar însemna să-ți pese de consecințele acțiunilor și faptelor tale ca om politic. Oamenii politici se apără cu limbaj de lemn, aruncă argumentul democrației și cu asta încearcă să închidă gura omului implicat civic. L-am auzit pe Tăriceanu spunând că nimeni n-are dreptul să ne spună nouă cum și când să facem legi, ori parcă într-o democrație transparența și claritatea sunt principii care n-ar trebui aplicate selectiv, doar când ne convine nouă.
Partidul majoritar caută să sădească sămânța naționalistă în român, că au văzut în America, la Trump, că a funcționat. Și oamenii leneși mușcă momeala și chiar cred că vin străinii să ne fure țara, că Soros e tătucul răutăților occidentale și că dacă nu-i dăm afară pe străini, noi n-o să putem trăi bine. Și-i învățăm pe oameni rugăciunea aia cu „Să ni se dea”, că e dreptul nostru. Să ni se dea, să ni se facă. Că doar e mai simplu să conduci un popor care așteaptă să-i pice para-n gură decât unul care pune umărul la treabă. E complicat cu omul activ, vrea drepturi, vrea să se implice, vrea să respecte niște standarde mereu, nu doar atunci când ne convin.
Așa că e mai simplu să arunci câte un os – niște măriri de salarii, niște măriri de pensii, tăieri de taxe, să înfierezi o anumită clasă mai citită – ca oamenii să se urască între ei, bogații și săracii, condamnații și necondamnații, cei care gândesc rațional și pragmatic și cei care tratează viața prin prisma experiențelor personale și-a credinței. Populismul e atât de nociv, atât de greșit într-o lume echilibrată pentru că dezbină societatea.
E greu să echilibrezi. E greu să mobilizezi și să crești spiritul civic, mai ales în Oradea. Aici se iese în stradă pentru a limita drepturile altor oameni, nu pentru a-i trage de mânecă pe aleși că nu-i normal ca omul care fură și abuzează de poziția sa să scape fără pedeapsă.
Sper să prind momentul când românul va scăpa de prejudecăți și de lăcomie.
Și sper ca orădenii să iasă-n stradă în număr cât mai mare pentru a arăta că Oradea nu-i un oraș de oameni cu capul plecat!
The post Little boxes appeared first on Lilisor's blog.

No related posts.

Citeste mai departe