oumaigad, mă plictisești!

Când vine vorba de-un subiect serios abordat pe rețelele de socializare, tendința e de a răbufni c-un tradițional „oumaigad, mă plictiseeeeești!”. Și-i dai unfollow omului care-a distribuit o știre legată de alte impozite/ legi stupide / reportaje sociale/ articole despre cum să fii mai productiv. Pentru că unfriend e prea vizibil și, cine știe, poate mai ai nevoie de ajutorul acelui om, cândva.
La șoping lumea e mai roz …
Așa că, pentru a nu-i răni orgoliul și pentru a-i lăsa impresia că-ți pasă, îi dai unfollow și-ți continui discuțiile despre lucruri mult mai importante pentru statutul social: mașini, rochii/costume și papioane, vacanțe în locuri exotice, seriale ori filme de duzină. Plus bârfa clasică despre un coleg / un vecin / un prieten care are alte valori față de tine și grupul cu statut social superior din care consideri că faci parte. Din când în când mai distribui un articol despre viața sănătoasă, despre mersul la sală și mâncarea bună fără chimicale. Pentru că în felul acesta cei din jur vor rămâne cu impresia că ești o persoană bună și serioasă, care-și prețuiește corpul și vrea să le arate și celorlalți cât de important e un stil sănătos de viață. Iar viața sănătoasă nu include și subiecte serioase de discuție, pică greu la digestie. Iar cărțile provoacă mici crize de alergie, se știe, care se tratează cu o sesiune de șoping la mall!
Ocazional mai discuți articolele scandaloase pe subiecte serioase, pentru că uneori sunt atât de vizibile, încât nu le poți ignora. Dar nu te strofoci să le verifici autenticitatea. Nu e treaba ta, sunt pe internet, trebuie să aibă o sămânță de adevăr, așa-i? Și dacă au ajuns chiar și la tine, om care și-a filtrat cu mare grijă bula în care trăiește, sigur sunt adevărate.
Nu-i nimic rău în a te înconjura de lucruri care te fac fericit(ă), dar nici ignorarea unor probleme reale nu-i cea mai bună soluție. Pentru că așa ajungem la a trata totul cu superficialitate, valorile morale sunt bune dacă sunt cool și la modă. Ne închidem în bula comercială în care totul e bine și frumos, toți oamenii gândesc ca noi, iar lumea e un loc minunat. Orice om care nu gândește ca noi e excomunicat din minunata lume pozitivă.
Minunata bulă nouă …
Și apoi, când scoatem căpșorul din bula creionată după bunul nostru plac, ne lovim de griul societății, unde omul, care câștigă salariul minim pe economie, e acru și amărât, nu are timp să-ți asculte povețele despre cum ar putea ieși din sărăcie dacă-și dorește suficient de tare. Sau te lovești de facturile pe care trebuie să le plătești, pentru că și creditul trebuie plătit la un moment dat. Ori te trezești că dintr-o dată nu mai ajunge doar să gândești pozitiv, să glumești pe teme banale ori să te refugiezi în șoping la mall (deși, recunosc, în zilele nasoale, așa de bine ridică moralul o prăjitură cu ciocolată servită lângă un ceai cald, în timp ce discuți banalități cu un prieten).
Pe de altă parte, nu susțin nici cealaltă extremă, când oamenii prea serioși își impun ideile în grupurile de prieteni, pentru a-i forța să adere la aceleași valori. Pentru că se ajunge la derapaje de genul dacii au fost primii oameni pe lume sau a teoriilor conspiraționiste, care ne arată că extratereștii sunt printre noi și ne vor mânca sufletele dacă nu consumăm quinoa de 3 ori pe săptămână.
Dar ce știu io despre treburile astea? Merg să-mi mai tricotez o pereche de ștrimfi, am înțeles că va fi o iarnă rece, iar mâța cere de mâncare!
Sau poate lumea chiar e minunată și frumoasă, iar eu n-o văd de ochi. Și poate-ar trebui să nu mai citesc articole ca ăsta sau ăsta.


No related posts.

Citeste mai departe