Myrt’O'Mytzi si fericirea

2009-10-25 22:21:08
A.G.B.L.O.G
Şoricelul este mititic, drăgălaş, speriat mai tot timpul şi destul de exaltat. Myrt’O’Mitzy a fost în tinereţe un şoricel cuminte de laborator, sîrguincios, dar frustrat… nefiind băgat prea mult în seamă, a încercat el să se afirme cum putea mai bine… dansa, scria, cînta… dar degeaba. Era doar o rezervă pentru cazurile cînd şobolanii titulari nu puteau să participe la experimente sau la distracţie… Dorinţa sa de a ieşi în faţă i-a stat în mod obsesiv în gît, iar acum la o vîrstă mai spre cincizeci neîmplinirile de atunci îi vin ca nişte vome neeliberate care se întorc elegant în „maţul amintirilor dureroase”. Myrt’O’Mitzy avea idealuri, idoli şi idei… fierbeau în el gîndurile şi talentele nedovedite public, încurajat fiind probabil doar de mătuşi sau bunici… E bine, iată că ajungînd la „midlife crisis” – cănd deja apar problemele hormonale la bărbaţi - printr-un concurs de circumstanţe, Myrt’O’Mitzy a ajuns într-o postură de cerber şi filtru de conştiinţă colectivă. El crede că acum e momentul să-şi ia revanşa pentru neîmplinirile tinereţii şi îşi varsă ideile şi părerile peste noi cu un debit verbal de invidiat, încearcă să ne influenţeze gustul artistic/muzical, decide lucruri şi hotăreşte liste de participanţi cu o poftă epică de răzbunare… Myrt’O’Mitzy face toate astea dintr-un scaun cald al unui consiliu de administraţie a unor băşcălioşi de serviciu, uitînd poate că eternul motan veghează mereu…
Dragul meu Myrt’O’Mitzy, marea parte a fericirii depinde de dispoziţia noastră şi nu de circumstanţele de moment. Capisci, mon cher…?
Nu Te Lăsa Păcălit!
agw
Citeste mai departe

Alte postari pe blogul A.G.B.L.O.G